Masonii controlează numărul populației cu ajutorul unui potențiator de aromă – Glutamatul de sodiu

Masonii controloeaza numarul populatiei cu ajutorul glutamatului monosodic sau E 621 care este un potentiator de aroma si este adaugat in cantitati industriale la amestecurile de condimente si mirodenii, precum si supele la plic, condimente pentru peste, “fix pentru cartofi” etc.

Intr-un raport prezentat in 2006 in fata comisiei de experti pentru aditivi alimentari din cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii si intitulat „Otravirea lenta a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetatorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat in ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor si oamenilor.

Asadar, cu toate ca guvernele au la dispozitie o larga bibliografie stiintifica privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio masura macar de a informa populatia, daca nu si de a interzice aceasta otrava cu efect intarziat. In acelasi timp, la comanda, din cand in cand, mai marii si responsabilii cu sanatatea publica lupta inversunat pentru a proteja sanatatea publica prin vaccinuri.

Aceasta substanta este ascunsa la umbra denumirii de E621 pentru ca asa cer regulamentele. Va puteti imagina cati dintre oamenii obisnuiti stiu ce inseamna E621 si de efecte nocive poate sa aiba asupra organismului uman?

Glutamatul de sodiu produce obezitatea

Cresterea in greutate a populatiei la nivel mondial are ca sursa sigura glutamatul de monosodiu. Potrivit unui studiu efectuat de doi specialisti, F. Bellisle si M. Monneuse, este nevoie de doar 0,6% din nociva substanta pentru a determina pe oameni sa manance mai mult si mai repede. In acest fel 6% din dieta zilnica a unui om este alcatuita din E621. Incredibil,nu? Aceasta inseamna ca la un consum de 2 kilograme de alimente pe zi, un adult introduce in organismul sau 12 grame de otrava, care este suficienta pentru a omora pe loc un sobolan de 1 kilogram.

Glutamatul de sodiu este un drog

Glutamatul monosodic (E 621) este un drog si un neurotrans- mitator. El este intalnit in mod natural in corpul uman si este responsabil, alaturi de alti nerotransmitatori (ca acidul aspartic), de functionarea corecta a sistemului nervos. De aceea, pentru o functionare corecta a creierului si a organelor interne, este absolut necesar sa existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora in corp.

Toate organele interne din corpul nostru contin receptori ai glutamatului, adica reactioneaza specific la prezenta glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (in creier sau in alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne si la probleme de sanatate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiaca, de exemplu), dar continua sa fie gresit diagnosticate de medici (uneori chiar mai multi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe si cu o multime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata ca are o viata mizera si ca sanatatea lui da semne de deteriorare galopante.

Glutamatul de sodiu “arde” neuronii

Glutamatul actioneaza ca un stimulent la nivelul creierului. El pacaleste intregul organism, mai ales gustul, care pare sa fie bun chiar daca alimentul este stricat sau deteriorat. In acest fel E621 pacaleste creierul si stimuleaza activitatea neuronilor care pe termen lung ajung la distrugere.

Glutamatul de monosodiu distruge sistemul nervos si creste consistent riscul de epilepsie, de asemenea el este raspunzator si pentru derelglarile hormonale si pentru insulina si hormonul de crestere, scade puterea de concentrare si distruge neuronii si potenteaza comportamentul antisocial si agresiv. Acestea sunt doar unele dintre efectele adverse pe care la produce otrava din mancare asupra comportamentului uman.

Alte simptome produse de glutamatul de sodiu sunt:

Cardiace: Aritmie , fibrilatie arteriala, tahicardie (palpitatii), incetinirea inimii ,angina pectorala, cresterea tensiunii, scaderea tensiunii.

Gastrointestinale: Diaree , greata / voma , crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sangerari rectale

Neurologice: Depresie, hiperactivitate, reactii de furie,migrene, ameteala, dezechilibru, dezorientare, confuzie mentala, anxietate, atacuri de panica, modificari de comportament, probleme de comportament, atentie deficitara, letargie, somnolenta, insomnie, paralizie, sciatica, vorbire inconsistenta, frisoane, pierderi de memorie

Piele: Crapaturi, mancarimi, leziuni bucale, paralizie partiala, uscarea gurii, intepenirea fetei, intepenirea limbii, cearcane sub ochi

Surse ascunse

Datorita nocivitatii sale, producatorii au gasit o alta cale de a introduce glutamatul de monosodiu in alimente. Pentru ca foarte multe persoane sus suspicioase atunci cand vad E621 pe eticheta produselor, producatorii l-au ascuns mai nou sub denumirea de glutamat de carrageenan, iar conform normelor in vigoare nu este necesara afisarea cantitatii pe eticheta produselor.

Iata mai jos o lista cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt in ordinea descrescatoare a cantitatii de glutamat continute:

drojdie autolizata
caseinat de calciu
gelatina
proteine hidrolizate
caseinat de sodiu
extract de drojdie

Alte surse de glutamat: proteine texturate, carrageenan, guma vegetala, condimente, arome, arome naturale, aroma de carne de pui, aroma de carne de vita, aroma de carne de porc, aroma de fum, bulion, concentrat de rosii, supa de carne, malt din orz, extract de malt, aroma de malt, proteine din lapte, izolat proteic din lapte, concentrat proteic din lapte, proteine din soia, izolat proteic din soia, concentrat proteic din soia, sos de soia ,extract de soia.

Cu toate acestea este foarte greu de determinat in spatele carei denumiri se afla glutamatul de monosodiu pentru ca legislatia in vigoare nu interzice folosirea acestei substante nocive. Guvernele se fac ca nu vad, producatorii gasesc intotdeauna solutii prin care sa-i pacaleasca pe consumatori si in acest fel putem spune ca suntem martorii, dar si cimplicii celei mai mari exterminari a populatiei din istoria omenirii. Glutamatul de monosodiu este un ucigas silentios care actioneaza in serie si care va determina scaderea masiva a populatiei de pe Terra.

Părintele anesteziei din România: „Toată imunitatea organismului ține de credință. Dumnezeu nu face minuni, dar creează oportunități!”

Profesorul universitar dr. George Litaczek, cunoscut ca „parintele anesteziei din Romania”, a vorbit, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre problemele societatii romanesti, ale sistemului sanitar, despre interventia de la C o lectiv, dar si despre relatia dintre medicina si credinta.

Prof. univ. George Litarczek, in varsta de 91 de ani, s-a nascut in 1925 in SUA, la Boston, dar a studiat si lucrat in Romania, unde a intemeiat specialitatea anestezie terapie-intensiva. Prin mana lui au trecut nu numai puternicii Romaniei, de la Elena Ceausescu si Gheorghe Gheorghiu Dej, ci si straini, precum fratele lui Kim Ir-sen.

Nu il salvezi numai cu medicina, ci si cu psihicul, trebuie sa-l faci sa lupte. Iar psihicul are nevoie de credinta. Cand traiesti extracorporalizarea, nu te mai poti indoi ca esti carcasa care tine de materialitate si esti om prin starea de constienta umana care nu poate fi definita in termenii actuali ai stiintei. (…) Dumnezeu nu lucreaza cu minuni precum Hristos. Dumnezeu iti creeaza oportunitati.

Reporter: „Traim vremuri in care medicii pleaca pe capete din Romania, unde vad cu ochii. Dvs, desi nascut in SUA si cetatean american, ati ramas in Romania in cea mai crunta perioada din istoria noastra recenta, adica dupa 1945. De ce?”

Prof. G. Litarczek: Da, am dubla cetatenie. Pe deasupra, sunt si de origine germana. Si, totusi, chiar fara a fi membru de partid, la Elias le-am dat anestezie lui Gheorghiu Dej si altor „capete incoronate. Am intrat in partid abia in 1973, cand mi s-a spus ca altfel nu pot fi profesor universitar. Eram deja conferentiar.

Toata lumea ma intreaba de ce nu am plecat din Romania. Pentru ca in anii ’50 am facut, ca gaina, un ou, pe care conjunctura mi-a permis sa-l dezvolt – specialitatea anestezie, care in 1972 a devenit anestezie terapie intensiva.

Reporter: „Cum era inainte de aparitia acestei specialitati?”

Prof. G. Litarczek: Anestezia o dadeau diversi chirurgi, in general cei mai tineri, uneori si surorile. Inainte de anii ’50, cand bolnavul ajungea in stare grava, murea. Era abandonat de medici. Pana cand medicina a invatat ca bolnavii pot fi scapati din situatiile primar grave.

Din anii ’50, la Coltea, am inceput cu chirurgia cardiaca. Ea cerea terapie intensiva. Deci la Coltea s-a nascut terapia intensiva cardiaca, iar la Floreasca, Zorel Filipescu a creat terapia intensiva de urgenta, datorita ministrului adjunct al Sanatatii, care era la Floreasca, si ministrului Voinea Marinescu, care era la noi, la Coltea.

Reporter: „Care e boala Sanatatii de astazi?”

Prof. G. Litarczek: Sanatatea de astazi sufera de boala generala a sistemului – coruptia. Acolo unde ai un manager cat de cat cinstit, care cumpara ce-i trebuie spitalului, treaba merge de bine de rau. Eu am fost sef de clinica la Fundeni si stiu cum este.

Dar e mai mult decat atat: oamenii nu stiu sa gandeasca, nu sunt profesionisti.

Comunistii au avut o viziune organizatorica gandita de Lenin si Stalin, bazata pe industrializare, ceea ce nu era neaparat gresit, pentru ca numai tarile industriale isi pot creste standardul de viata. Si au facut asta cu generatia mea, ingineri, medici educati in sistemul de invatamant dinainte de razboi.

Acum noi vrem sa refacem societatea dinainte cu oameni educati in timpul comunismului. Ceea ce ai invatat in scoala, ceea ce ai vazut in tinerete, iti creeaza coordonatele dupa care faci toate judecatile.

Ma uit la cei de acum, nu gasesc solutii decat in stil centralizat. Va dau un exemplu. Nu are ce cauta Ministerul Sanatatii sa impuna pretul medicamentelor, iar asta deranjeaza tot echilibrul. Apoi, de ce se dau citostasticele numai in spitale, ar trebui sa se gaseasca la orice farmacie sau macar la cateva in fiecare oras si un medic oncolog sa poata pune perfuziile si la el la cabinet.

Solutia lor e ca Guvernul sa dirijeze tot. In lumea capitalista, Guvernul nu dirijeaza, ci creeaza mediul, legislatia, restul e concurenta libera.

Reporter: „Ce trebuie sa stii daca vrei sa inchei o asigurare de viata?”

Prof. G. Litarczek: Povestea cu infectiile e veche si eu am trait-o de la inceputurile ei. Odata cu aparitia interventiilor chirugicale si administrarea antibioticelor de rutina. Penicilina strepto primea toata lumea in post-operator si imediat s-au creat specii rezistente.

Stafilococul auriu da un sepsis cu un soc de o gravitate extraordinara, ucide in mai putin de o ora uneori. Primul caz major a fost la noi la Coltea in ’54. Si de atunci a inceput colaborarea cu Matei Bals, cel dupa care a fost botezat Spitalul.

Continuu am avut morti si am facut dezinfectii. Cand ii aud la televizor ca intreaba cine e de vina pentru infectia intraspitaliceasca, imi vine sa ii strang de gat. E de vina o atitudine generala a medicinei, care a produs germenii rezistenti la antibiotice prin utilizarea aiurea a acestora.

Se vorbeste mult despre cei care au murit in spital, dar foarte putin despre faptul ca 4 dintre cei trimisi in strainatate au murit pe durata transportului. Bolnavii acestia nu se transporta. Ii tratezi in situ pentru ca atunci cand incepi sa tragi de ei…. Dupa accidentul de la schi, Michael Schumacher a fost internat in cel mai apropiat spital care nu e cel mai formidabil din Franta si a stat acolo saptamani intregi, nu l-au mutat.

Reporter: „Ati fost si pacient in sistemul sanitar din Romania?”

Prof. G. Litarczek: Da. Acum 10 ani si mai recent. Fiul meu a suferit o operatie mare, e adevarat dupa chimioterapie facuta la Viena. Dar chirurgia aici a fost facuta.

Reporter: „Care era statutul medicului pe vremea cand dvs. erati in sistem?”

Prof. G. Litarczek: Sa va spun o poveste. Am fost si profesor asistent la Universitatea din Dusseldorf sa tin cursuri de anestezie de conducere. Si, ca sa ma angajeze la universitate, a trebuit sa scot cazierul judiciar. M-am dus, era coada. M-am asezat la rand, am ajuns la ghiseu. Am ajuns dupa jumatate de ora la ghiseu, cand am dat actele functionarului, m-am trezit ca inchide ghiseul si ma intreaba ce caut eu la coada aceea, cand trebuia sa ma duc direct la el. Acum totul e o propaganda contra medicilor.

Reporter: „Nu au si ei o vina?”

Prof. G. Litarczek: Unii sunt complet nerusinati si conditioneaza. Dar problema remunerarii medicului trebuie reglata. Daca nu ii poti da leafa mare, atunci da-i voie pacientului sa-i dea ceva in plus. Daca la spital vrei alt medic decat cel de salon, ar trebui sa platesti, dar oficial, la casierie, cu un tarif facut pe categorii si gradatii ale medicilor. Se produce asa si o filtrare a doctorilor.

In ’65 am fost in Olanda, la Amsterdam, cu bursa OMS si am picat de Paste de garda ca medic primar. In trei zile, am dat numeroase anestezii, unele unor pacienti privati, cei care refuza medicul de salon si doresc unul cu grad mai mare, cum eram eu. Eu nu stiam care sunt pacienti privati si care nu, am luat anesteziile la gramada. La sfarsitul lunii am fost chemat la casierie sa primesc 3.000 de guldeni de la pacientii privati din acele zile. Deci cand ai modele care functioneaza perfect, de ce nu te iei dupa ele?

Reporter: „Cum de reuseati sa iesiti din tara inainte de ’89?”

Prof. G. Litarczek: Lucram la Elias, aveam relatiile necesare, dar eram cuminte, plecam la congrese o data la doi ani. Elena Ceausescu nu ne lasa decat in vacantele oficiale la UMF. La Elias eram cu securistul langa mine. Nu mi-a cerut insa niciodata sa torn pe nimeni. M-au respectat pentru ca era pielea lor in joc. Ei nu se puteau duce in strainatate. Jumatate in CPEx, ei sau nevestele lor, au trecut pe la mine.

Eu i-am dat anestezie si fratelui lui Kim Ir-sen, cand l-a operat mai intai Arseni pe creier, tumora benigna, iar apoi Setlacec.

Reporter: „V-a chemat vreodata cineva dupa 1989 sa va ceara parerea?

Prof. G. Litarczek: Pana la Revolutie am colaborat cu toti ministrii Sanatatii. Dupa Revolutie, nu m-a mai intrebat nimeni nimic. In 1993 am iesit la pensie de la Facultatea de Medicina, in 1995 de la Fundeni, dupa care am mai facut invatamant in retele particulare. 10 ani am fost profesor la Politehnica, am predat un curs de aparatura medicala la catedra de electronica. Pofesorul Tulbure, succesorul meu la Fundeni, baiat destoinic, le-a acoperit necesitatile, eu m-am facut inginer.

Reporter: „V-a parut rau ca n-ati plecat din tara?”

Prof. G. Litarczek: Nu, desi am avut oferte.

Reporter: „Cum vedeti societatea de azi?”

Prof. G. Litarczek: Un haos dominat de incompetenta pentru ca oamenii judeca in parametrii comunisti in care au fost formati. Copiii de azi trebuie sa se formeze in strainatate. Degeaba ajungi comandantul unei grupe care nu asculta de comenzi si face numai ce vrea ea.

De asta guvernantii nici nu pot sa schimbe ceva. Si trebuie plecat de la educatie, tocmai aceea care nu se schimba.

Gandeste vreunul din patura conducatoare ca un american? In SUA, legea e forul suprem. Constitutia americana defineste perfect care e dreptul tau si pana unde se intinde el: pana la drepturile celuilalt. Iar cea care-ti ingradeste drepturile e legea.

Deci suprematia legii, educatie…si disciplina. Ea e secretul societatii germane. E nevoie de solidaritate si ea vine din respect reciproc. Cand ma uit la televiziuni, ma apuca groaza: e o lipsa de respect fata de orice. Iar televiziunile sunt oribile, nu fac decat sa creeze isterie. Cum ajunge unul ceva, da in el, gaseste-i ca are 7 case, trei papuci etc. Acum vad ca au o problema si cu Catedrala Mantuirii. Nu neaparat cu ea, ci cu faptul ca e facuta si din banii publici cu care ar putea fi construite spitale.

Religia e si ea o doctorie. Se ocupa de suflete. Cand credinciosii se roaga, in lobii lor frontali a fost identificata o activitate intensa, care nu exista la necredinciosi.

Bolnavul care spune ca moare chiar moare. Pentru ca el crede ca moare. Nu il salvezi numai cu medicina, ci si cu psihicul, trebuie sa-l faci sa lupte. Iar psihicul are nevoie de credinta. Eu sunt credincios si in toata viata mea am fost ajutat pentru ceea ce m-am rugat.

Reporter: „Depinde de rugaciunea medicului sau a pacientului?”

Prof. G. Litarczek: Depinde de Dumnezeul bolnavului, de cat crede el. Toata imunitatea organismului tine de credinta. Universul functioneaza fara Dumnezeu. El exista numai in creierul omului.

Eu am avut traire de despartire in doua. La doua saptamani dupa operatia de acum 10 ani, am facut o hemoragie secundara cu trei litri de sange pierdut, si in sala de operatie ma vedeam pe mine si intreaga interventie din tavan. Le-am descris apoi exact ce faceau fiecare. Carcasa mea era pe masa.

Si cand traiesti extracorporalizarea, nu te mai poti indoi ca esti carcasa care tine de materialitate si esti om prin starea de constienta umana care nu poate fi definita in termenii actuali ai stiintei. Adica sufletul si memoria din el. Creierul e doar in interfata.

Reporter: „Si amnezia?”

Prof. G. Litarczek: Nu sufletul uita, ci mecanismul material, interfata nu mai functioneaza.

Reporter: „Ati experimentat miracole in cariera?”

Prof. G. Litarczek: Dumnezeu nu lucreaza cu minuni precum Hristos. Dumnezeu iti creeaza oportunitati. Iti vine ajutorul de langa tine. Trece o ocazie si trebuie doar sa intinzi mana.

Vă mai aduceți aminte de frumoasa Esmeralda? Iată cum arată actrița acum

Au trecut 20 de ani de când telenovela Esmeralda ne ținea cu sufletul la gură, episod după episod, însă, cu siguranță n-am uitat-o pe frumoasa actriță, Leticia Calderon, care i-a dat viață personajului feminin principal.

Povestea de dragoste dintre Esmeralda, o tânără oarbă și săracă, și Jose Armando, personaj interpretat de Fernando Colunga, ne-a fascinat pe deplin și probabil că mulți încă și-o mai amintesc.

Pentru Leticia Calderon, cea care i-a dat viață Esmeraldei, serialul a fost o adevărată rampă de lansare, cu toate că juca încă din copilărie și era familiarizată cu succesul.

Ulterior, chipul său angelic a căpătat trăsături mature, severe și a fost distribuită, în special, în roluri negative care, spre surprinderea tuturor, o prindeau mult mai bine, scrie stiriactuale.net

Cu toate că fanii telenovelei și-ar fi dorit ca povestea de iubire dintre Esmeralda și Jose Armando să depășească camerele de filmat și să prindă viață și în realitate, iată că acest fapt nu numai că nu s-a întâmplat, ba, mai mult, actrița Leticia Calderon nu a fost niciodată prea apropiată de colegul său de breaslă.

În afara filmărilor cei doi aveau o relație bună, însă rece și indiferentă, iar pauzele și le petreceau fiecare în altă gașcă.

Leticia Calderon s-a născut în Mexic, iar pe 15 iulie anul acesta va împlini vârsta de 51 de ani.

Este adevărat, a îmbâtrânit, însă a îmbătrânit frumos.

Preotul din Mihuleni a anulat toate taxele bisericești: „Acolo unde este taxă, nu mai este har!”

Preotul bisericii din satul Mihuleni, raionul Șoldănești, parohul Ioan Graur, a anulat toate taxele bisericești. „Acest fapt trebuie urmat de toți preoții din țară”, consideră el.

„Acolo unde este taxă, nu mai este har”, spune parohul Ioan Graur, care precizează că din luna februarie curent, de când a venit la parohia bisericii din satul Mihuleni a decis să anuleze toate taxele, gândindu-se în primul rând la cei săraci care nu-și pot permite acest lucru.

Părintele a menţionat că „are din ce să-și câștige existența”, având o mică afacere în orașul Șoldănești. „Așa este scris și în Biblie, punctează parohul, prin sudoare frunții tale îți vei câștiga pâinea”, menționând că afacerea pe care o gestionează îi ajunge „pentru lucrurile lumești” – să își hrănească familia, soția și cei doi copilași, și chiar pentru a întreține biserica.

„Pentru mine, să săvârşesc slujbe este o datorie în fața Domnului, fără să fie vorba de bani sau de altceva. Eu sunt obligat, pentru că, mai apoi, voi răspunde pentru faptele mele. Fiecare om are nevoile sale: care are copii de întreținut, care bătrâni, bolnavi, care nu are loc de muncă sau alte griji, eu nu pot să-mi permit să le spun plătiți-mi pentru asta sau asta. Eu încerc cu puterile mele să fac totul”, spune parohul Ioan.

Potrivit preotului, cea mai mare satisfacție pentru el este atunci când vede mulți enoriași la slujbele sale.

Acesta spune că pe lângă oamenii din sat, vin foarte mulți și din orașul Șoldănești. Oamenii „vin cu inima deschisă pentru că știu că nimeni nu le impune nimic”, a adăugat parohul.

„Cine vine pentru un eveniment mai special și vrea să lase o taxă anumită, o folosim pentru întreținerea bisericii. În biserică la noi nu se făcuse reparație de 20 de ani, iar de când am venit la parohie, cu ajutorul prietenilor mei de peste hotare, cu forțele proprii și cu ajutorul enoriașilor, am reușit să reparăm și să aducem biserica într-o stare mai bună”, a adăugat părintele Ioan.

Biserica din satul Mihuleni raionul Șoldănești se subordonează Mitropoliei Moldovei.

3 elemente istorice care dovedesc că Iisus Hristos a existat cu adevărat

Se poate demonstra că Iisus Hristos chiar a umblat pe faţa Pământului acum 2.000 de ani? Fără a face apel la elementele spirituale, ar trebui ca ştiinţa să poată oferi un răspuns pentru un fenomen care are în prezent în jur de 2,2 miliarde de adepţi în toată lumea. Din păcate, însă, adevărul nu este simplu.

Vă prezentăm 3 tipuri de dovezi care demonstrează existenţa lui Iisus Hristos-ca persoană în carne şi oase (dincolo de toate consideraţiile metafizice):

1. Scrierile

Intervalul de timp care se presupune că a cuprins viaţa lui Iisus, începând cu anul zero, nu a fost o perioadă în care s-au folosit prea multe forme de comunicare.

Fără abilitatea de a tipări cărţi, ca să nu mai vorbim despre telefoane sau internet, dura ceva timp până când informaţia se răspândea. În ciuda limitărilor, la câteva decenii după perioada în care Iisus ar fi trăit, au început să apară menţiuni despre el în scrierile istoricilor evrei şi romani, cât şi în zeci de alte texte creştine, conform celor spuse de profesorul Simon Gathercole, savant al Universităţii Cambridge, ce este specializat pe Noul Testament, publicaţiei The Guardian.

Scrisorile apostolului Pavel (din anii 50-60 e.n.) sunt cele mai vechi texte care îl menţionează pe Iisus şi vorbesc despre doctrinele Creştinismului. Ele conţin şi instrucţiuni practice pentru numărul crescând de adepţi creştini despre cum să trăiască potrivit credinţei.

Primul om care nu era creştin şi care a scris despre Iisus a fost un istoric evreu, Flavius Josephus (născut Yosef ben Matityahu), care a trăit cândva în perioada 47-100 e.n. În cartea de istorie iudaică pe care a scris-o, Hristos apare menţionat de două ori – o dată într-un pasaj interesant despre un presupus frate al lui Iisus pe nume Iacob şi într-un alt paragraf a cărui autenticitate a fost pusă la îndoială. Istoricii bănuiesc că acesta din urmă a fost modificat de creştini câteva secole mai târziu.

Scopul ar fi fost acela de a-l pune pe Iisus într-o lumină mai bună. Iată pasajul cu pricina, din scrierea lui Flavius Josephus, „Antichităţi iudaice,” în traducerea lui Ion Acsan:

În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni.

Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilat, din cauza acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole.

De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul.

Istoricii Plinius şi Tacitus au scris şi ei despre Iisus, la aproximativ 20 de ani de la cartea lui Josephus. „Analele” lui Tacitus din anul 115 e.n. îl menţionează pe prefectul roman Pilat din Pont, care îl execută pe Iisus, şi fac aluzie la crucificare.

Evenimentul are loc în acelaşi interval de timp care se potriveşte cu evangheliile creştine.De asemenea, Pliniu cel Tânăr, care a fost guvernator în provincia romană Asia Minor (Anatolia, partea asiatică a Turciei), i-a trimis scrisori împăratului Traian în jurul anului 112 e.n., în care descria cum creştinii îl venereau pe Iisus ca pe un zeu.

Martorii oculari

Potrivit profesorului doctor Gathercole, cele mai vechi scrieri creştine despre Hristos vin din epistolele lui Pavel. Primele dintre acestea sunt datate la 25 de ani de la moartea lui Iisul (50-60 e.n.).

Pe de altă parte, referirile biografice la Iisus din Noul Testament datează de la 40 de ani după moartea sa. Totuşi, aceste intervale de timp demonstrează că mărturiile privind viaţa lui Iisus au fost scrise de oameni care au trăit în aceeaşi perioadă sau de persoane care l-au cunoscut personal.

Scrierile martorilor se potrivesc destul de bine şi cu ceea ce alte surse de informaţii ne spun despre viaţa în Palestina secolului întâi.

Spre exemplu, faptul că mulţimi mari de oamenii veneau la un vindecător ca Iisus este confirmat de arheologie, care ne spune că cei care locuiau în zonă trebuiau să lupte cu boli precum lepra sau tuberculoza.

O cercetare a mormintelor din Palestina romană făcută de arheologul Byron McCane a scos la iveală că între 65 şi 75 la sută dintre mormintele pe care le-a studiat conţineau rămăşiţe de copii şi adolescenţi. McCane a subliniat că mortalitatea infantilă era frecventă în acea perioadă, explicând că „pe vremea lui Iisus, se pare că provocarea era să treci de vârsta de 15 ani.” Bineînţeles, doar pentru că detaliile despre mediul înconjurător de la acea vreme sunt corecte nu demonstrează că Iisus Hristos chiar a existat.

Profesorul Gathercole crede că nu ar fi logic să ne gândim că scriitorii de atunci ar fi creat un personaj atât de elaborat, spunând: „De asemenea, este greu de imaginat de ce scriitorii creştini ar fi inventat o figură iudaică salvatoare atât de complexă la momentul şi locul respectiv – sub egida Imperiului Roman – unde exista o neîncredere puternică în iudaism.”

Aceeaşi părere o are şi Byron McCane, arheolog şi profesor de istorie la Florida Atlantic University, care a spus într-un interviu pentru National Geographic că „nu se poate gândi la un alt exemplu care să se potrivească atât de bine cu timpul şi locul său, dar oamenii să spună că nu există.” Cu alte cuvinte, ar fi nemaiîntâlnit ca o astfel de persoană să fie inventată.

Vestigiile

Există un număr de relicve care au fost asociate cu Iisus, însă în niciunul dintre cazuri nu s-a demonstrat că obiectul este sută la sută autentic. Printre vestigii se numără şi bine cunoscutul Giulgiu din Torino, pe care se presupune că se vede chipul lui Hristos.

Unii susţin că ar fi giulgiul care l-ar fi înfăşurat pe Iisus după răstignire. Informaţiile ştiinţifice care privesc datarea şi originile Giulgiului sunt intens dezbătute şi în general nu susţin afirmaţiile care se învârt în jurul relicvei.

Un alt obiect cu origini îndoielnice este Crucea cea Adevărată. Sunt sute de fragmente de lemn despre care numeroase persoane de-a lungul istoriei au spus că sunt părţi ale crucii folosite la răstignirea lui Hristos. Multe dintre aceste bucăţi sunt împrăştiate în diferite biserici europene, în ciuda faptului că nu există dovezi privind autenticitatea lor.

Alte presupuse relicve legate de Crucificare includ Coroana de spini purtată de Iisus, cuiele folosite la răstignire sau Vălul Veronicăi, care se presupune că ar fi şters sudoarea de pe fruntea lui Iisus când acesta îşi purta crucea.

Pe baza dovezilor pe care le avem, poate cineva susţine cu certitudine că Iisus a existat cu aproximativ 2.000 de ani în urmă? Deşi dovezi incontestabile s-ar putea să fie imposibil de găsit, cei care se ocupă cu studiul acelei perioade consideră că a existat cineva cu numele Iisus Hristos în perioada şi în locurile pe care le ştim, spune arheologul Eric Meyers, profesor emerit în Studii iudaice la Universitatea Duke.

„Nu cunosc niciun om de ştiinţă important care să se îndoiască de existenţa istorică a lui Iisus,” a spus Meyers. „Detaliile au fost dezbătute timp de sute de ani, însă niciunul dintre cei care au credibilitate nu se îndoieşte că (n.r. Iisus) este o figură istorică.”

12 aprilie 1989, Ceaușescu anunță că a plătit integral datoria externă a țării: „De azi înainte, România nu mai plătește tribut nimănui!”

La data de 12 aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu s-a adresat Plenarei Comitetului Central, unde a făcut publică încheierea plății datoriei externe, ce se ridica la 21 miliarde de dolari, și chiar mai avea de recuperat 2,5 miliarde de dolari. Ce s-a întâmplat cu acești bani, e un mister.

„România nu mai plătește tribut nimănui”, a spus atunci Ceaușescu.

Peste aproape 30 de ani, România este profund îndatorată. Chiar astăzi, 13 aprilie 2018,

Banca Națională a României a anunțat că datoria externă a României a depășit 95 de miliarde de euro, cu 2 miliarde mai mult față de decembrie 2017.

Martin Armstrong, fostul președinte al Princeton Economics International Ltd., face o declarație surprinzătoare în timpul unei conferințe susținute în Philadelphia, SUA.

Ridicând problema politicii împrumuturilor fără sfârșit promovată la nivel global după

Al Doilea Război Mondial, un lucru pe care îl consideră foarte straniu, spune următoarele: „Singura țară care și-a plătit datoria a fost România, în anii ’80. Atât.

Este singura excepție pe care am găsit-o!”

Iată o parte din discursul fostului șef de stat român:

S-AU PLĂTIT 21 DE MILIARDE DE DOLARI

„Zilele de 12-14 aprilie marchează, se poate spune, o deplină independență economică și politică a României! Pentru prima dată în istoria sa îndelungată,

România nu mai are nicio datorie externă, nu mai plătește tribut nimănui și este cu adevărat independentă și economic, și politic!

La sfârșitul lunii martie am lichidat datoria externă a țării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari.

În total, din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 de miliarde de dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde de dolari.

În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble și care, de asemenea, au fost de mult achitate. În prezent, țara noastră are de încasat din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde de dolari.”

PAS CĂTRE COMUNISM

„Plata datoriei externe a cerut, fără nici o îndoială, eforturi mari. A trebuit să acționăm în așa fel încât să asigurăm atât dezvoltarea generală a țării, cât și lichidarea treptată, în această perioadă, a întregii datorii, să luăm totodată măsurile necesare pentru întărirea continuă a ordinii și disciplinei.

După cum este cunoscut, din 1980 până în prezent, situația economică mondială a fost foarte complexă și gravă.

S-a înrăutățit continuu situația țărilor în curs de dezvoltare, ale căror datorii externe sunt astăzi de peste 1.300 de miliarde de dolari.

Adoptând hotărârea de a plăti în acest deceniu întreaga datorie externă, am pornit de la faptul că numai prin lichidarea acesteia vom putea să asigurăm deplina independență economică și politică, să înfăptuim neabătut

Programul partidului de făurire a societății socia­liste multilateral dezvoltate și să creăm condițiile necesare înaintării ferme a României spre comunism!”

„Totodată, am stabilit să acționăm în așa fel încât să asigurăm dezvoltarea economico-socială a patriei și ridicarea continuă a nivelului de trai material și spiritual al poporului.

În anii 1981-1989 am alocat pentru dezvoltare peste 2.000 de miliarde de lei. Calculând la cursul necomercial al dolarului, aceasta înseamnă peste 200 de miliarde de dolari.

Producția industrială este în acest an cu peste 50% mai mare față de 1980. Producția agricolă va fi aproape de 1,5 ori mai mare. Volumul de mărfuri vândute populației, în prețuri curente, este cu 40% mai mare.

Fondul total de retribuție a crescut în această perioadă cu circa 60%, iar retribuția medie cu circa 50%. După cum este cunoscut, în anii 1981-1989 au fost majorate de două ori re­tribuțiile și pensiile.

În acest an, până la 1 august se va încheia cea de-a doua majorare a retribuției și a pensiilor. În același timp, s-au majorat alocațiile pentru copii cu circa 70% și au crescut cheltuielile sociale pe locuitor cu peste 44%.

În general, în această perioadă s-au realizat vaste lucrări industriale, agricole și de interes național și s-au realizat peste 1 milion de apartamente.

În acești ani s-au dat în folosință Canalul Dunăre

– Marea Neagră și Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari, în lungime totală de circa 100 km, s-a realizat metroul în București, care în acest an va avea o lungime de 60 de km, s-a amenajat râul Dâmbovița și s-au înfăptuit marile lucrări de modernizare și sistematizare a Capitalei, printre care și noul centru administrativ.

În general au cunoscut o puternică dezvoltare toate județele, orașele și comunele patriei noastre socialiste. Orice om de bună-credință poate vedea marile transformări care au avut loc în România și care au ridicat nivelul general de civilizație și de trai al întregului nostru popor.”

INTERZIS LA CREDITE STRĂINE

„Propun Comitetului Central al partidului să luăm hotărârea – care să fie adoptată ca lege de Marea Adunare Națională

– ca, în viitor, nimeni să nu mai poată să apeleze la credite străine, pentru ca întreaga dezvoltare a țării să o realizăm prin mijloace proprii

– desigur, printr-o largă colaborare internațională, dar fără credite!”

Felicitări! Cea mai bună spadasină a lumii a adus României încă o medalie de aur

Campioana olimpică Ana Maria Popescu a câştigat medalia de aur la Grand Prixul de spadă de la Budapesta, în proba individuală.

Sportiva de la CSA Steaua a trecut pe rând de Maria Obrtsova (Rus) – scor 15-11, de Katharine Holmes (SUA) – 15-12, de Auriane Mallo (Fra) – 15-9 şi de Kelley Hurley (SUA) – 14-13, americanca fiind cea care a eliminat-o în primul tur pe tabloul de 64 pe cealaltă româncă, Amalia Tătăran.

În semifinale, Ana Maria Popescu a trecut de sud-coreeanca Ingeong Cho, scor 13-11, pentru ca în finală, victimă să-i fie tot o sud-coreeancă: Young Mi Kang, scor 15-7.

Preotul Constantin Necula: „Dacă nu puteți posti de mâncare, nu vă mâncați aproapele”

Unul dintre cei mai apreciati preoti crestin ortodocsi din Mitropolia Ardealului, Constantin Necula, spune ca a posti inseamna a iubi, iar cei ce nu pot posti de mancare, sa refuze „sa isi manance aproapele”.

„Daca m-ar intreba cineva ce inseamna a posti, as spune ca nu exista cuvinte pentru a explica iubirea. A posti inseamna a iubi. A iubi pe Dumnezeu si pe tine, omul, trup si suflet. A iubi pe om, aproapele si departele tau. A nadajdui ca iubirea aceasta nu te confuzeaza, nu te asaza indoielnic in colturile confuze si sincretiste ale lumii. A posti inseamna sa stai mereu de partea lui Dumnezeu care sta de partea omului”, a declarat preotul Constantin Necula.

Preotul ii mai sfatuieste pe credinciosi „sa refuze sa fie talhariti si ucisi de Irozii noilor minciuni”.

„A posti inseamna a pregusta din exercitiul fundamental al Invierii. O sa spuneti ca acesta-i Postul Craciunului… Am sa va spun ca asa este si totusi cantam ‘Florile-s dalbe, flori de mar’. Iar merii infloresc primavara, semn al anotimpului Invierii.

De pe culmea pastorilor din Betleem, din inaltul cerului de unde Ingerii vestesc Nasterea lui Hristos, din frangerea de munte ce este Pestera Betleemului se vede culmea Golgotei, Invierea dand sens Nasterii. Asa cum Impartasania da sens Postirii.

Fiti curajosi si incercati sa va descoperiti Dumnezeul Cel Viu. Nu lasati sa vi se fure bucuria Craciunului ori nadejdea Invierii. Refuzati sa fiti talhariti si ucisi de Irozii noilor minciuni, care induc frica si duc spre ucidere orice gand de prunceasca stralucire. Stati limpeziti de lumina Stelei, cu Magii, intelectualii smeriti ai cautarii adevarate”, a mai spus Constantin Necula.

„Si daca nu puteti posti de mancare, refuzati sa va mancati aproapele. Fiti sinceri cu Dumnezeu. Atat. Curajosi, sinceri si limpeziti de nadejde. Post cu Dumnezeu. Atentul nostru Antrenor de performanta”, a mai afirmat Constantin Necula.

Femeia care a stat 3 ani să coasă tot Luceafărul, pe o pânză uriaşă: „Mă trezeam noaptea şi continuam să cos”

Maria Todor a scris Luceafărul pe o pânză de cânepă. O femeie în vârstă de 71 de ani din Cugir a realizat o performanţă demnă de Cartea Recordurilor. Maria Todor a reuşit ca într-o perioadă de trei ani, între 2014 – 2016, să coasă pe o pânză de cânepă poezia Luceafărul, de Mihai Eminescu. Cele 98 de strofe au fost ”scrise” cu aţă roşie.

Femeia a mai scris, pe aceeaşi pânză, versurile din Hora Unirii, Balada Mioriţa, proverbe, rugăciuni şi zicători. De asemenea, a realizat şi ilustraţii care reprezintă Coloana Infinitului şi Cuminţenia Pământului ale mareluui sculptor Constantin Brâncuşi, precum şi Vioara lui George Enescu. Maria Todor spune că a realizat toate acestea din dragoste pentru Mihai Eminescu şi ceilalţi mari scriitori sau artişti ai României şi că intenţionează să realizeze un mic muzeu într-o camera a locuinţei sale din Cugir. Calcul matematic pentru fiecare strofă, rând şi literă ”Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, iar pe Eminescu l-am adorat.

Plângeam la toate poeziile care îmi atingeau sufletul. Ideea mi-a venit într-o noapte, după ce recitisem pentru a nu ştiu a câta oară poezia Luceafărul. Atunci m-am hotărât să scriu cu acul şi cu aţa din arnica (fir de bumbac răsucit şi colorat – n.a ) de cea mai bună calitate, toate strofele poeziei. Mi-am amintit de pânza de cânepă pe care bunica mi-a lăsat-o să fac din ea saci şi am hotărât să folosesc câţiva metri din acest material. Nu a fost deloc uşor pentru că a trebuit să calculez matematic locul ce se cuvine pentru fiecare strofă, pentru fiecare rând sau literă. Mi-a luat aproape trei ani ca să termin tot ce am avut de scris”, spune Maria Todor.

Femeia s-a născut în satul Ponor din Munţii Apuseni în 19 august 1946. În satul natal a urmat primii ani de şcoală şi a învăţat de la părinţi şi bunici să ţeasă la război, să croşeteze şi să coasă, dar şi multe alte treburi din gospodăriile ţărăneşti. În căutarea unui loc de muncă, s-a mutat în anul 1973 la Cugir unde a lucrat timp de 25 de ani la uzina Mecanică. După ce a ieşit la pensie şi-a reluat obiceiurile tradiţionale din tinereţe, respectiv ţesutul la război şi croşetatul. Are şi un costum popular confecţionat de ea în anul 1964, pe care îl îmbracă în zilele de sărbătoare şi atunci când merge la biserică.

A memorat Luceafărul în timp ce cosea versurile Despre performanţa de a scrie Luceafărul pe pânza de cânepă de şapte metri, Maria Todor susţine că a ajutat-o şi să înveţe întreaga poezie. ”Singură am decis să fac acest lucru şi nu am avut linişte până nu l-am terminat. Mă trezeam noaptea din somn şi continuam să cos. De multe ori nu puteam dormi din această cauză pentru că vroiam să termin cât mai repede.

Mai coseam şi în timpul zilei, dar după ce îmi terminam treburile gospodăreşti. Exista ceva care mă determina să mă apuc din nou de cusut şi să fac ceva unic, despre care nu am mai auzit. În timp ce coseam cuvintele şi versurile, am reuşit să şi memorez întreaga poezie”, afirmă femeia din Cugir, citată de ziarulunirea.ro.

Spaţiul rămas gol pe pânză a fost chiar mai greu de acoperit decât poezia lui Eminescu. ”M-am gândit să-l completez tot prin cusut cu lucruri importante din creaţia românească. Aşa că am ales o serie de cugetări, pilde, proverbe, diverse imagini reprezentând opere ale unor artişti.

Dacă în ceea ce priveşte Luceafărul, cusut cu litere de tipar, a fost ceva mai uşor, mult mai greu a fost la celelalte lucrări cusute cu litere de mână, unde atenţia şi efortul au fost cu mult mai mari”, spune Maria Todor. Aceasta vrea să lase moştenire realizările sale unei nepoate cu talent la desen şi pictură.

Sursa articol: Adevărul.ro

Sfaturi pentru recolte bogate – Iată o metodă veche și eficientă de altoire a copacilor

Metoda de altoire sub scoarță este folosită, când se dorește adăugarea unuia sau câtorva soiuri noi (mai rezistente la îngheț, mai roditoare sau mai rezistente la dăunători) la un pom fructifer adult sau bătrân.

În acest caz majoritatea ramurilor principale (șarpante) ale pomului sunt tăiate la distanța de 70-100 cm de la trunchi și se inserează altoii pe ele. Când se aplică această metodă de altoire, este foarte important să se lase 2-3 ramuri principale netăiate, pentru ca ele să „concentreze seva” — altfel pomul slăbit de tunderea scurtă pur și simplu va muri.

1. Pentru ca rănile să se cicatrizeze mai bine, curățați locurile secționate de pe ramuri cu cuțitul de grădină sau cuțitul pentru altoit.

2. Realizați o secțiune verticală, cu lungimea de 4-6 cm, pe scoarța ramurii. În același timp lama cuțitului trebuie să ajungă până la lemn.

3. Folosind partea bontă a cuțitului, separați și îndepărtați puțin scoarța portaltoiului — pentru ca butașul de altoire să pătrundă mai ușor (portaltoiul este planta, pe care se face altoirea).

4. Realizați o secțiune oblică pe butașul de altoire (lungimea optimă a tăieturii este egală cu 4 diametre ale butașului).

5. Ascuțiți puțin partea inferioară a butașului — pe partea opusă a secțiunii — astfel el va pătrunde mai ușor sub scoarță.

6. Inserați butașul din soiul de altoire sub scoarța portaltoiului (1-2 mm din secțiunea altoiului trebuie să se afle sub tăietura din scoarță).

7. Înfășurați locul altoirii cu o sfoară, peliculă sau bandă izolatoare (cu fața lipicioasă spre exterior). Dacă folosiți o sfoară, ungeți secțiunile superioare ale butașilor, suprafața tăieturii și secțiunile longitudinale cu var de grădină, pentru ca altoii să nu se usuce.

Apropo, când se realizează altoirea sub scoarță, pe ramurile portaltoiului se inserează, de obicei, 2-4 butași — atunci rana (tăietura) se cicatrizează mai uniform. Peste 2-3 ani se lasă doar unul, cel mai dezvoltat, pentru ca altoii crescuți să nu se încurce unul pe altul.

Spor la grădinărit!

Alte articole